Vino la căpătâiul bolnavului, soare,
Mângâie-i obrazul
Cu raza ta de rădăcină a vieţii.
Cerule, bântuit de atâta energie cosmică
De la mii şi mii de sori şi stele,
Energie atât de miraculoasă,
Ţi-am cerut o fărâmă,
Te-am implorat în genunchi,
Dacă nu mi-ai dat
Păstreaz-o pentru tine
Şi să ţi-o bagi in ochi.
Strângeţi-vă în jurul meu, prieteni,
Vino, Doamne, şi Tu şi plânge-mi de milă.
O să-mi facă bine hohotul vostru,
Aduce a viaţă.
Cineva taie cu o foarfecă
Drumurile mele,
Le peticeşte în batjocură
Şi le aruncă la câini.
[Marin Sorescu]
Viaţa 