Timpul ucide

Drumurile se închid, timpul trece, lucrurile se schimbă. Viaţa macină speranţele unui început cu fiecare clipă care trece dar dă şansa unei schimbări atunci când întorci clepsidra şi nisipul se scurge invers. Simpla definiţie a vieţii, un cumul de greşeli, minciuni, speranţe, teamă şi neîncredere implică sugrumarea secundelor din faţa ta.

Acum că timpul trece mai repede nu mai avem timp să gândim. Acţionăm fără să ştim că cea mai mare greşeală într-o strategie este acţionarea înaintea momentului potrivit sau ratarea acestuia.

Minciunile dor dar nimeni nu le înţelege, nimeni nu încearcă să se gândească la circumstanţele sau motivele minciunii, acuzăm fără teamă, fără să ne gândim la consecinţe, egoismul ne face să-l atacăm pe celălalt, pentru simplul fapt că avem un motiv să facem asta.

Timpul repară tot dar schimbă lucrurile, mentalitatea, încrederea. Ne vom trezi captivi în propria nesiguranţă, în propriul egoism, fără dragoste, credinţă sau încredere. Ne vom închide singuri într-un cub de gheaţă spearând ca îngheţul sufletului în compania pereţilor de gheaţă să doară mai puţin. Ne vom culca pe jar sperând ca arsura să dezinfecteze inima şi să ardă totul. Apoi vom ieşi cu mintea limpede, inima curată şi ne vom deshide porţile sufletului şi vom învăţa să iertăm, să greşim şi să fim iertaţi, să vedem şi să apreciem bunătatea şi sacrificiul celorlalţi. Vom învinge.