Moartea

nu acceptă bun simţ.

nu acceptă încredere.

nu acceptă gânduri, vise, visuri.

nu acceptă miracole, nu visează.

nu se bucură pentru prieteni, nu le simte tristeţea, nu îi înţelege.

nu te ajută, nu te sfătuieşte, nu îţi acceptă sfaturile.

nu aude când o strigi, nu e mereu cu tine, nu are încredere în tine.

nu-ţi simte căldura braţelor, frumuseţea cuvintelor dulci.

nu spune poveşti, nu-i place să fie copil, nu ţipă.

nu îi e dor.

nu îşi doreşte să fie lângă tine.

nu te întreabă dacă eşti bine sau fericit.

nu-ţi ascultă vocea, nu are sensibilitatea pe care o vrei.

nu se intimidează de prezenţa ta.

nu te dezamăgeşte, nu-i pasă.

Şi cu toate astea e capabilă să-ţi ia totul exact atunci când vrea, când tu te bucuri de toate lucrurile frumoase, e capabilă să facă o mulţime de oameni să sufere în timp ce tu rămâi fără nimic. Distruge totul.