Premiu frate, premiu. :> 25 ianuarie 2010
Asa..mi s-a oferit posibilitatea sa ofer premii 
) adica sa ma simt importanta. Bun, multumesc Ioana pentru aprecierile de pe blog :”> Si daca nu-mi raspunzi la coment..intreb aici..pentru ce carte imi multumesti?:-”
Si pentru ca sunt obligata sa trimit mai departe..o sa fac exceptie de la cele 5 persoane pe care ar trebui sa le mentionez si ..ma rezum la doua. (nu aaaaaaaam 5 prieteni bloggeri speciali:-w)
1. Ioana (aka bobica aka pepi aka bebi aka popica aka ioanaaaaa aka ioanap ;;)) pentru ca 
trebuie sa zic si de ce? e nebuna, draguta, sensibila, enervanta si are prea multa dreptate uneori :-w si te iubesc asa >:D<
2. Ioana (aka romanitza aka ioana er ) ) pentru ca toate comenturile tale de pe blog-ul meu sunt cu dragostea aia pe care mi-o transmiti cand esti dulce (uneori:-”) si ca esti sensibila si iti plac ochii gri-albastrui sau verzui ai lu bebi tau. beibi, scuze ;;)
pies. ador sa vad cum va pierdeti intre ioane pe aici :”>
pies 2. am onoarea sa va OBLIG (deci oblig :-w) sa respectati cele ce urmeaza:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
Amintiri 24 ianuarie 2010
Deci pentru ca e aceeasi seara de 23 ianuarie..am aceeasi lene. Totusi mi-e atat de dor de unele lucruri incat chiar trebuie sa ma descarc. Sper sa va si distrati ) Desi ar trebui sa fie mai cu feeling..in fine..deci.
Imi amintesc..in ordine cronologica deocamdata.. prima bataie pe care am luat-o de la mami pentru ca m-am trantit in fund in mijlocu strazii pentru ca nu avea bani sa ma dea in iuj. (adica chestii d-alea dintr-un parc de distractii). Imi mai amintesc ca tot mica fiind m-am urcat pe pervaz afara..la etaju 3. in picioare. Nimic mai frumos 8-> Imi mai amintesc de primu baiat de care mi-a placut in clasa a 5-a..si apoi cum mi-a placut de edi 3 ani de zile. (daca citesti asta da-ti o palma >:D<). Imi amintesc cum stergeam tabla in clasa a 4-a. (codrin daca citesti asta si razi de mine spun tuturor ca ai un urs foarte mare in camera, mai mare decat tine [-(. si ca iti chinui pisica :-w). Imi amintesc ca primu meu 10 la mate a fost intr-a 6-a la testu cu teorema lu pitagora si al doilea a fost intr-a 8-a la testu cu piramide. Si ca odata, intr-a 7-a, am luat cea mai mare nota in test la romana, singurul 10 din clasa ;;) imi amintesc ca jucam baseball si hotii si vardistii si ascunsa pe intuneric. in prostieeee :”> si imi amintesc cum am facut floricele adica popcorn in oala de inox. (va las sa ghiciti ce-a iesit). Imi mai amintesc cum luam batai cu zapada iarna in curtea scolii 8-| si ma stiu ca dintr-a &-a pana acum am purtat numai treninguri rosii. Imi amintesc cum mi-am pus net cu o saptamana inainte de capacitate si ca mi s-a zis ca toata lumea isi scoate netu atunci..eu pun :”> (da andreea, tu mi-ai zis ;;)) imi amintesc cand mi-am facut cont pe clopotel..imi amintesc zilnic ca mi-e dor de mama, imi amintesc zilnic ca trebuie sa invat, imi amintesc zilnic ca raman fara prieteni, imi amintesc zilnic ca m-am saturat sa ma cert cu oamenii, imi amintesc zilnic ca vreau sa fiu altfel, sa ma schimb, imi amintesc zilnic ca vreau sa ma inteleaga..nu cineva anume..doar cineva..
Nu-mi amintesc cand si cum te-am cunoscut. Dar imi dau seama zilnic de ce te-am cunoscut..
After..
imi amintesc cand in clasele mici ma tragea invatatoarea de coada =)) (mersi raluca :-w)
Leapsaaa si eu =)) 23 ianuarie 2010
Hai ca vi-s datoare cu o leapsa ) Pentru inceput scuzati lipsa diacriticelor da’ mi-e foarte lene. Apoi multumiri Ioanei care mi-a oferit posibilitatea sa ma joc cu muzica (foarte putina de altfel) din pc-ul meu. nu e distractiv intrucat am muzica cam aiurea Si stiu ca n-o sa-mi cititi titlurile de melodii dar oricum pun aici sa fie 
1. How are you feeling today?
Mahoroba-Unearthly (n-are versuri dar se potriveste ))
2. Will you get far in life?
Unk – Walk it out
3. How do your friends see you?
Ne-Yo – So Sick [wtf? :-s sper ca minteeee =))]
4. Will you get married?
Leona Lewis – The Best You Never Had [daaaa, sper :">]
5. What’s your best friend’s theme?
The Red Jumpsuit Apparatus – Face Down [mda (:|]
6. What is the story of your life?
Timbaland ft. One Republic – Apologize [=))))))))))]
7. What was high school like?
Hellogoodbye – Here (In you arms) [da creeeeeed =))]
8. How can you get ahead in life?
Inna – Déjà vu
9. What is the best thing about your friends?
Huey – Pop Lock and Drop It
10. What is in store for this weekend?
Metallica – Turn the Page [hm..]
11. What song describes you?
Justin Timberlake – Lovestoned [da, fix /:)]
12. What song would describe your grandparents?
Blaxy Girls – If you feel my love [trebuie sa le zic asta =))))))))]
13. How is your life going?
Leona Lewis – Footprints in the Sand [in sfarsit una buna..]
14. What song will they play at your funeral?
Maroon 5 – Makes me wonder [=))))))) e o idee]
15. How does the world see you?
Craig David – Rise and fall [i-auzi :>]
16. Will you have a happy life?
Crazy Loop – Johanna [cu siguranta =))]
17. Do people secretly lust after you?
Silje Nergaard – Be Still My Heart
18. How can I make myself happy?
Leona Lewis – Better In Time
19. What should you do with your life?
T-Pain ft. Akon – Bartender [ma cam indoiesc )]
Dau mai departe lu Miruna, Raluca si cam atata. daca vor sa scrie bine, daca nu si mai bine, se opreste aici ;;)
Leapşa:)) 23 decembrie 2009
1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
capacitatea de a-i cunoaşte pe oameni.. rapid.
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Jeux d’enfants
3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?
o floare pe caietu lu Sabina cred :-“
4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?
puţine ori, sunt drăguţă de obicei :-w
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
habar n-am, nu am o cultură aşa vastă. Dar daca vă interesează pot să vă spun că mi se potriveşte Coelho.. în sensul că ceea ce scrie ar putea să mă caracterizeze nu ştiu dacă se pricepe ce-am zis )
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
în ultima vreme rău, am o mulţime de gânduri, sper că-mi revin )
7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?
“Viaţa” sau… “Gânduri”
8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
ironică, insistentă, nepăsătoare
9. Continuă propozitia: Azi, încă adormita, m-am trezit visând la …
Trecerea anului 2009.
Repere pentru o zi bună 30 noiembrie 2009
E devreme. Începe o nouă zi. Chiar dacă are aceleaşi repere temporale (dimineaţă, prânz, seară) e o zi diferită. Pentru mine, pentru tine, pentru toţi ceilalti.
Apoi a deschis o carte şi a citit: 29 noiembrie 2009
„Vreme este să te naşti şi vreme să mori;
vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti;
vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
Vreme este să plângi şi vreme să râzi;
vreme este să jeleşti
şi vreme să dănţuieşti.
Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi;
vreme este să îmbrăţişezi şi vreme să fugi de îmbrăţisare.
Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti;
vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.
Vreme este să rupi şi vreme să coşi;
vreme este să taci şi vreme să grăieşti.
Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti.
Este vreme de război şi vreme de pace.”
“Din jurnalul Mariei, în ajunul zilei când voia să-şi cumpere biletul de avion către Brazilia:” 29 noiembrie 2009
“A fost odată o pasăre. Împodobită cu o pereche de aripi desăvârşite şi pene strălucitoare, colorate şi minunate. În sfarsit, o vietate creată ca să zboare liberă şi slobodă în cer, să-i bucure pe cei care o zăresc.
Într-o zi, o femeie văzu pasărea şi se îndrăgosti de ea. Îi urmări zborul cu gura căscată de uimire, cu inima bătându-i mai repede, cu ochii strălucindu-i de emoţie. Se îndemna să zboare împreună cu ea şi amândouă călătoriră prin cer într-o armonie desăvârşită. Ea admira, venera, proslăvea pasărea.
Dar îi veni atunci un gând: poate că pasărea voia să cunoască cine ştie ce munţi îndepărtaţi. Şi femeia se simţi înfricoşată. Înfricoşată că nu va mai simţi niciodată acelaşi lucru pentru altă pasăre. Şi se simţi invidioasă, invidioasă pe capacitatea de zbor a păsării.
Şi se simţi singură.
Şi cugetă: “Am să instalez o capcană. Data viitoare când va veni pasărea, ea nu va mai pleca.”
Pasărea, îndrăgostită şi ea, reveni a doua zi, căzu în capcană şi fu închisă în colivie.
Şi ea privea zilnic pasărea. Avea la dispoziţie obiectul pasiunii sale şi-l arăta prietenelor ei, care comentau: “Dar tu eşti cineva care are totul.”. Între timp, începu să se producă o ciudată transformare: cum avea pasărea la dispoziţie şi nu mai era nevoită să o cucerească, îşi pierdu interesul pentru ea. Pasărea, nemaiputând să-şi dea glas sensului vieţii sale, începu să slăbească, pierzându-şi strălucirea, se urâţi – şi femeia nu-i mai dădea nicio atenţie, mulţumindu-se doar să o hrănească şi să-i cureţe colivia.
Într-o bună zi, pasărea îşi dădu duhul. Femeia fu cuprinsă de o adâncă tristeţe şi-şi ducea zilele cu gândul la ea. Nu-şi amintea însă de colivie, îşi aducea aminte doar de ziua când o văzuse pentru prima oară zburând mulţumită printre nori.
Dacă s-ar fi observat pe sine însăşi, ar fi descoperit că ceea ce o emoţiona atât de mult la pasărea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei în mişcare, nu trupul ei fizic.
Fără pasăre, şi viaţa ei îşi pierdu sensul şi moartea veni să-i bată la uşa. “De ce ai venit?”, o întrebă ea pe moarte.
“Pentru ca tu să poţi zbura iarăşi cu pasărea în cer”, răspunse moartea. “Dacă ai fi lăsat-o să plece şi să se întoarcă nestânjenită, ai fi iubit-o şi admirat-o şi mai mult; acum însă ai nevoie de mine ca să o reîntâlneşti.”"
Coelho.
Norişorul meu de ploaie. 3 octombrie 2009
Cum? Era perfect. Păi pentru că eram acolo, sus, acolo unde nimeni nu ajunge. Eram fericită, relaxată, împlinită, iubită. Soarele. Era mereu acolo pentru mine. Mă sfătuia, mă încălzea, mă lua în braţe. Acolo sus, aproape de paradis, cât mai aproape de paradis, din ce în ce mai aproape de paradis. Mă înălţam, nu-mi ajungea fericirea, nu mă mulţumeam cu perfecţiunea. Şi aveam un nor. Şi era al meu şi făceam ce vroiam cu el. Depindeau de mine. Şi plouam.. din ce în ce mai tare, din ce în ce mai dureros, cât mai des, cât mai apăsător. Pentru că soarele era al meu şi îl pierdeam. Aşa că trebuia să arăt că pot şi că nu mă poate atinge şi că eu fac totul. Şi curgea egoism, ironie, neîncredere. Gânduri rele, vorbe nepotrivite, cuvinte de neînţeles.
Dar nu, tot ce-i frumos trece repede. Aşa că perfecţiunea mea a dispărut. Poate că şi Soarele se săturase de mine, poate că şi norişorul meu se săturase de mine, poate că durerea celor ce simţeau ploaia a fost mai puternică. Aşa că am căzut. Simplu, încet pentru ca speranţa să nu moară repede, pentru ca gândurile şi teama să nu se încheie.
Şi poate că acolo sus va urca cineva. Cineva care mă va ploua cu resentimente, cineva care va şti ce sunt şi cum sunt. Şi va şti exact unde să lovească.
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.
18 septembrie 2009
Mă gândesc că a avea un blog nu înseamnă a-ţi aştepta inspiraţia pentru o frumoasă poveste (not). Se pare că, ulterior, a avea un blog e acelaşi lucru cu a avea un jurnal. Cum toată lumea se adaptează.. asta o să fac şi eu. Sau poate aşa a fost mereu şi sunt eu retardată. (aici urmează lucrurile de genul “da, aşa e” sau “uau, ce descoperire!” ). Lăsând asta la o parte şi sperând la mai multe articole în jurnalul pe blogul meu am ajuns la concluzia că merită să scriu şi eu ceva că tot am trecut prin multe în ultima vreme.
Pentru început vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au fost alături la frumoasa vârsta de 18 ani (mulţumirile se vroiau în scris, tot pe blog, publicate pe 18 iunie 2009, dar s-au lasat aşteptate).
Apoi, probabil ştiţi şi bănuiţi mare parte dintre voi de ce, ţin să-i mulţumesc celui care mi-a făcut vara anului 2009 cea mai frumoasă din viaţa mea.
Ulterior, sfârsitul vacanţei, câteva zile la mare (şi eu, ca tot românu’), câteva zile prin sudul ţării (nu e nevoie de explicaţii pentru mulţi dintre voi) mi-au umplut ultimele zile momente de vacanţă.
Şcoala. Ştiam că împlinind 18 ani şi absolvind cu succes clasa a XI-a voi deveni conştientă de faptul că urmeaza un an greu dar, totuşi, mă aşteptam la mai mult din partea mea. Se pare că am trait un imens gol în stomac în data de 14 septembrie 2009, ora 8.50 cu aproximaţie, întrucât visul neaşteptatul nu s-a lăsat aşteptat. Ca să nu mai aberez (ştiu că şi aici unii dintre puţinii cititori vor comenta ceva de genul “era şi cazul”) ţin să menţionez că multpreafrumoasa clasă a XII-a a avut un început promiţător. Pentru mine. Nu că ar fi trecut mai mult de o săptămână din acest an şcolar dar simt nevoia să explic ce senzaţie de babă viitoare absolventă şi cu puţin noroc studentă la academie sunt. Frumos este că toţi profesorii şi-au păstrat simţul umorului şi părerea bună despre noi. Început promiţător din alt punct de vedere şi totodată un semn de întrebare pentru mine ar fi faptul că majoritatea profesorilor au apelat la noi pentru activităţile de zilele liceului (sfârşitul lui noiembrie din ce îmi amintesc eu) care se preconizează a dura o săptămână (uau, o săptămână întreagă activităţi 8-> vacanţă pentru mulţi probabil). Ar mai fi detalii importante pentru mine gen prima arătare (a se citi profesor) pe care am văzut-o a fost ghici cine. vă spun doar “probabil, fetiţă” din spirit de persoană precaută. Sau descurajările pe care le-am primit în privinţa alegerii viitorului meu. A urmat o serie de dezamăgiri, nu mari, dar din partea unor persoane la care nu mă aşteptam. Acum se pare că pot vorbi totuşi de o săptâmană lejeră, recuperând însutit orele de analiză pierdute în ultimele două săptâmâni de clasa a XI-a. Ţin să anunţ în scris că exclamaţiile de genul “echipa şcolii” din orele de sport pot fi anulate întrucât participarea la competiţii şi acest sport în sine va fi un vis pâna după admitere [exceptând orele propriu-zise, dar ăla sigur nu se poate numi volei]. Cam atât.
Preventiv, vă anunţ că probabil revin peste uimitor de mult timp.
